Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Asociere paralela de forte cu acelasi sens

Asociere paralela de forte cu acelasi sens

postat la data 31.07.2012, ora 20:46
categorie: Eseu

Share | |


În urma unei discuții pe care am avut-o cu o bună prietenă am ajuns la o definiție abstractă a iubirii, în care eu cred și pe care cred că e bine să o știi și tu.

 

Multă lume consideră iubirea ca fiind un fel de simbioză în care cele două părți implicate ajung să depindă una de cealaltă.

Prin urmare, în sufletul multor oameni apare teama de a se implica într-o relație de iubire pe motiv că aceasta le-ar cauza o dependență de partener, dependență pe care nu și-o doresc. Și prin urmare, refuzul multor persoane de a primi iubirea în sufletul lor.

 

Eu consider o astfel de gândire incorectă.

Da, este drept că într-o simbioză, cele două organisme implicate (de obicei se întâmplă la plante sau animale) ajung să devină reciproc dependente, iar despărțirea aduce, în anumite cazuri, moartea uneia sau ambelor părți.

 

Dar o relație de iubire este mai mult decât o simplă simbioză. O relație de iubire este mai puternică și mai bogată decât o simplă simbioză.

 

O relație de iubire este o asociere opțional-reciprocă și paralelă de forțe care merg în același sens. (este cea mai bună definiție de tip fizico-matematic pe care pot s-o găsesc la acest moment).

 

(nici nu încerc aici să introduc în discuție calificative de genul „este frumos”, „este plăcut”, „este bine pt suflet”, „este o împlinire a spiritului”, sau alte lucruri „soft” de genul acesta, fiindcă sunt situații când oamenii refuză să accepte idei greu de cuantificat precum vorbele de suflet).

 

Este opțională fiindcă depinde de alegerea personală (nu poți obliga pe nimeni sa te iubească).

Este reciprocă fiindca ambele părți trebuie să efectueze alegerea.

Sunt implicate forțe, fiindcă ce altceva poate să descrie mai bine esența unui om decât un tip de forță?

Sunt forțe paralele fiindcă cei doi parteneri trebuie sa privească în același sens, nu unul spre celălalt - metaforic vorbind, iar aici il citez pe Atoine de Saint-Exupery cu a sa replică foarte frumoasă.

Iar prin linia de mai sus am explicat și de ce este necesar același sens – dacă ar fi sensuri opuse ar însemna că cei doi parteneri se trag unul pe celălalt inapoi.

 

Am să dau un exemplu pentru această modalitate de privire a iubirii:

Să presupunem două locomotive care merg pe două șine de tren paralele, ambele în același sens, cu aceeași viteză, accelerație, etc.

Ambele locomotive sunt perfect capabile să transporte numărul de vagoane calculat, ambele sunt capabile să ajungă la destinație.

Dar dacă sunt unite, prin intermediul unor punți, pastrând paralelismul și sensul de mers, atunci puterea dezvoltată de cele două crește.

Niciuna nu depinde de cealaltă iar produsul care rezultă este mai bun, mai puternic.

 

Iar acesta este doar un exemplu, se poate considera de asemenea un computer cu mai multe procesoare. Acolo sensul de mers și paralelismul sunt date de faptul ca ambele procesoare ar lucra in sensul rezolvării unor probleme (recte, nu „se bat cap în cap”), non-dependența e dată de faptul că fiecare procesor e capabil să rezolve problema și singur, iar aspectul pozitiv al asocierii este explicat prin faptul că ceea ce i-ar lua o unitate de timp unui singur procesor să rezolve o problemă, ar lua o jumătate de unitate de timp ambelor procesoare cumulate (cifrele și calculul din exemplu sunt „barbare” și simplificate, dar ideea este corectă).

 

Sigur că în discuție se poate aduce drept contra-argument faptul că într-o relație de iubire poți ajunge să iubești atât de mult cealaltă persoană încât pierderea ei să îți producă foarte mare durere.

(De unde și ideea de dependență – ai devenit atât de dependent de cealaltă persoană încât nu poți rezista ideii că o vei pierde.

Sau, (temerea unora) ai devenit atat de dependent de cealaltă persoană încât tu nu mai faci nimic pt ca să te auto-întreții sau să evoluezi și dacă o pierzi (pe cealaltă persoană), atunci „ești în aer”).

Este foarte corect, este ceva real, pierderea poate să vină sub mai multe forme, fie prin deces fie prin separare/divorț/părăsire, etc.

Dar asta n-are nicio legătură cu iubirea și prin urmare n-are nicio legătură cu definiția mea.

 

De ce? Simplu! Fiindcă pierderea este rezultatul unui factor omniprezent în viață: riscul.

Riscul există în viața noastră în absolut fiecare decizie pe care o luăm. În absolut fiecare acțiune pe care o săvârșim. Indiferent de procentul sub care este prezent (mic sau mare), riscul există.

Iar uneori, acest risc devine realitate și se cuantifică printr-o pierdere.

 

Iubirea nu face excepție de la acest lucru și se supune legilor riscului și prin urmare ajunge să fie victima pierderii, în anumite situații.

 

Dar nu poți defini ceva prin ceea ce poate să devină dacă este expus unui risc ce devine realitate.

Nu poți defini o cameră de fotografiat spunând: „acesta este un obiect cu care poți face poze și care, dacă este scăpat pe jos, o să se spargă în bucățele și n-o să mai funcționeze și va însemna ca ți-ai dat banii degeaba pe el”.

E absurd.

Poți să spui că o camera de fotografiat este un obiect cu care faci poze și pe care trebuie să ai grijă să nu-l scapi pe jos. Este corect și real.

La fel de bine cum poți să spui că o relație de iubire este o relație deosebită dar fragilă pe care dacă nu ești suficient de atent și grijuliu s-o întreții, sau pe care dacă n-ai fost suficient de inteligent s-o alegi corect, riști să o pierzi. Din nou, real și corect.

 

Dar, adăugarea riscului și a efectelor cauzate de cuantificarea riscului nu fac însă parte din definiție. Pot cel mult să fie parte din descrierea modalității de folosire.

 

Prin urmare, acest tip de contra-argument nu are legătură cu iubirea sau cu modul de privire al iubirii pe care îl consider eu, acela al unei asocieri paralele de forțe cu același sens.

 

Cât despre ideea pe care am scris-o mai sus, aceea că refuzi iubirea fiindcă altfel devii dependent de cealaltă persoană și nu reziști ideii că o vei pierde (sau că ești „în aer” dacă o pierzi) am doar atât de spus:

 

În primul rând că dacă iei așa ceva în considerare înseamnă defapt că lași frica să îți dicteze alegerile și acțiunile pe care le faci. Ceea ce este total greșit și am să discut subiectul acesta într-o scriere viitoare.

 

În al doilea rând, tu ești cel care devine dependent și n-are nicio legătură cu iubirea. E problema ta, e slăbiciunea ta și trebuie s-o rezolvi. A lăsa problema nerezolvată (și prin urmare, a refuza iubirea) este din nou, greșit. Și care este cel mai bun mod de a rezolva o problemă (sau o temere)? Să o înfrunți! (deci alege iubirea și bucură-te de ea, indiferent cât va ține).

 

Iar în al treilea rând, contează ce persoană alegi. Fiindcă o persoană de calitate, care va ști să te înțeleagă și să te iubească (și prețuiască) va ști să îți ofere independența și să semene în sufletul tău încrederea de care ai nevoie pentru ca tu să te bucuri de relația de iubire fără ca să resimți o dependență posibil rezultantă.

(dar asta este tot o problemă de risc; să traduc: cu cât vei alege mai bine, cu atât riscul să suferi va fi mai mic. Dar ce înseamnă „să alegi bine”? Ce-nseamnă să ai un risc mic? Cu certitudine NU înseamnă să te închizi în tine și să refuzi iubirea)

 

În concluzie, așa cred eu că este mai bine să privești iubirea, nu ca pe o simbioză ci ca pe o asociere opțională și reciprocă a unor forțe care au același sens (sună abstract și rece, dar asta nu înseamnă că e greșit) și cred că nu trebuie să o alungi dacă vine în viața ta (mă rog, cu o serie de observații pe care dacă le-aș scrie ar fi mai lungi decât tot textul acesta, hehe).




Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

8 comentarii pentru Asociere paralela de forte cu acelasi sens

Adauga comentariul tau
  • O, yeh!
    postat de babutavesela la data de 02.08.2012, 04:10
    Ai dreptate!

  • Felicitari pentru tentativa de definire filozofica
    postat de FGH la data de 05.08.2012, 09:30
    Comentarii
    - Cele doua locomotive trebuie sa lucreze in tandem, adica una dupa alta si nu in paralel, pentru ca devierea liniilor sau aparitia unor stalpi intre linii le poate afecta extern, fara voia mecanicilor, deci astfel se evita factorii de influenta externi la maximum. De altfel, in orice relatie o locomotiva e in fata si alta in spate, niciodata nu sunt la acelasi nivel de tractiune a relatiei. Si niciodata nu sunt complet independente, dar se pot separa prin manevre.
    - Simbioza exista, legaturile sunt mai puternice sau mai slabe de la cuplu la cuplu, nevoia de celalalt exista insa la fel de pregnant la ambii parteneri, dar oricare isi poate schimba partenerul daca doreste si considera oportun sau mai avanajos acest lucru pentru el.
    - Gelozia este o forma de egocentrism, de transformare a schimbului de servicii intr-o exploatare unilaterala, fara rasplata, a celuilalt. Dar nu doar gelozia, pentru ca si dependenta de celalalt este tot o forma de afisare a exploatarii, deoarece atunci se evidentiaza ca o mare parte din necesitatile vietii sunt transferate celuilalt, din lene, egoism sau lipsa de bun-simt.
    - Asocierea optional-reciproca de forte paralele mi se pare o definire buna a idealului.
    - Dincolo de filozofie si interpretari, in realitatea barbara a vietii, iubirea este o forma umana de aplicare a dependentei de un drog natural, prezent la animale doar prin acuplare, care este o forma de oferire de servicii sub forma de troc, adica la schimb. Oamenii sunt cei care i-au dat o forma constructiva, de creatie a ceva durabil, de transformare din ceva sezonier si trecator in ceva permanent si sigur, o tranzitie de la asigurarea de satisfaceri la asigurarea de satisfactii. Pentru ca la om, chiar daca rutina si degenerescenta slabeste legaturile fizice, le intareste pe cele psihice si partenerii devin de nedespartit si cand drogul natural si-a incetat efectele.
    - Nimeni nu refuza iubirea decat daca e incapabil sa o gestioneze, adica atunci cand nu poate sa treaca de la faza de biologic la cea de spiritual din motive de dotare congenitala.
    - Simbioza este totusi o relatie de cuplu asociativa, bazata pe o atractie naturala, respectiv pe oferirea de servicii reciproce echivalente, pe cand asocierea rece, calculata, neimplicativa, pare mai degraba o relatie de afaceri cu acelasi scop, dar comutativa ...

    Despre acest subiect se poate discuta insa ... o viata intreaga.

  • postat de thutat la data de 05.08.2012, 19:28
    Se poate discuta o viata intreaga pe subiect, intr-adevar.

    Din pacate eu cunosc persoane care refuza iubirea, in mod deliberat, constient si consecvent. Motivele exprimate sunt diverse, printre ele numarandu-se si aceasta teama de a nu deveni dependent de celalalt partener.

    Pentru exemplificarea definitiei mele, cele doua locomotive trebuie sa fie in acelasi nivel si pe linii paralele (iar prin paralelism se evita problema devierii liniilor).
    N-are legatura faptul ca in realitate, trenurile au doua locomotive, cate una la fiecare capat, asa cum nu se va intampla in realitate ca cineva sa uneasca prin punti de legatura doua trenuri paralele.
    Ceea ce am spus eu este un exemplu menit sa faciliteze, sa inlesneasca intelegerea conceptului si definitiei pe care eu o ofer.

    Atunci cand este nevoie sa explici unei alte persoane un concept care poate fi greu de vizualizat/imaginat/inteles, oferirea unei comparatii cu ceva din lumea reala, chiar si in eventualitatea in care comparatia este impinsa dincolo de ceea ce se poate gasi in realitatea de zi-cu-zi (dar are samburele, radacina de realitate) este edificatoare (de cele mai multe ori).

    (Sau, in alte cuvinte, se poate oferi un exemplu al cazului ideal (acel "sistem ideal" din fizica) pentru ca intreaga capacitate de concentrare si intelegere a persoanei careia i se explica un concept sa fie focalizata pe intelegerea conceptului in sine si nu a detaliilor de functionare a exemplului).

    A considera o relatie de iubire a fi o relatie de simbioza consider ca este gresit.
    Din motivele exprimate in textul de mai sus.
    Si dintr-un motiv suplimentar pe care il exprim aici: daca iubirea este o forma de simbioza, atunci inseamna ca se accepta ideea ca iubirea trebuie construita pe baza unei nevoi.
    Daca iubirea trebuie construita pe baza unei nevoi, atunci in momentul in care nevoia dispare, iubirea respectiva nu mai are fundament.
    Sau in momentul in care apare alta persoana care satisface mai bine nevoia respectiva, atunci este justificata parasirea/adulterul/etc.

    Aici se potriveste cel mai bine un citat din Liviu Rebreanu care spune asa:
    "Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc. (Liviu Rebreanu)"

    Iubirea adevarata, iubirea curata, frumoasa n-are nicio legatura cu schimbul de servicii, cu trocul, etc. Ea exista si atat.
    Restul de activitati de gen troc sau schimb sunt doar modalitati primitive prin care anumiti oameni inteleg sa se foloseasca de emblema iubirii.

    O relatie care poate fi exprimata printr-o fraza de genul "te iubesc fiindca imi cumperi haine" sau "te iubesc fiindca am nevoie de cineva cu care sa ma acuplez" sau "te iubesc fiindca am nevoie sa mananc si altfel n-am cum sa fac rost de mancare" nu este nici pe departe o relatie de iubire in adevaratul sens al cuvantului - este in cel mai bun caz o exploatare, o utilizare a iluziei unui sentiment.

    Iar realitatea barbara a vietii nu are drept sa modifice un concept sau sa ofere o definitie.
    Consider ca este gresit ca sa definesti iubirea bazandu-te pe modul deformat prin care foarte multe persoane aleg sa o practice/foloseasca/etc.

    Da, este drept, in realitatea barbara vei intalni foarte multe fete care isi vor vinde trupul (dar aceea nu este iubire), vei intalni cupluri care se casatoresc din interese financiare (dar aceea nu este iubire), vei intalni relatii de concubinaj in care cei doi parteneri stau impreuna doar pentru sex (dar asta nu-nseamna neaparat ca se iubesc) - se pot intalni o sumedenie intreaga de situatii.

    Dar astea n-au nicio legatura cu definirea iubirii.
    Asa cum in textul meu am spus ca nu poti defini ceva bazandu-te pe ceea ce poate deveni daca este supus riscului, la fel spun ca nu poti defini ceva bazandu-te pe modul (gresit, deformat) in care o parte dintre oameni aleg sa il inteleaga.

    Un exemplu foarte clar pentru o astfel de absurditate este momentul cand s-a schimbat gramatica limbii romane, undeva prin 2005 - 2006 (parca). Atunci, o serie intreaga de greseli gramaticale foarte des intalnite au fost brusc considerate noul standard (pe motiv ca foarte multe persoane foloseau exprimarea gresita) si trecute in noua gramatica a limbii drept "noua versiune a ceea ce este corect".

    Cu alte cuvinte un fel de "vot": - daca majoritatea gandeste gresit, atunci transformam greseala in noul standard de corectitudine. (eminamente absurd).

    Ori cand un omulet te intreaba ce este iubirea sau cand refuza iubirea pe baza unor idei eronate sau cand intelege gresit conceptul, atunci consider ca trebuie sa ii explici lucrurile asa cum sunt in realitate, iar exemplele de aplicare gresita, incorecta sunt o discutie separata.

  • Diferenta intre iubiri ...
    postat de FGH la data de 09.08.2012, 20:59
    Iubirea pur si simplu - de mama, da tara, de familie etc - e una, e ceva spiritual care nu e accesibil decat celui sau celei dotate cu spirit. Iubirea oportunista - justificata de o necesitate - e alta, fiind accesibila oricui in general. Iar iubirea partenerului e o a treia, si poate fi definita de poezia "Gelozie" a lui Toparceanu.

    "Daca nu ne-am fi-ntalnit
    Absolut din intamplare
    Tu un altul, oarecare
    Tot asa ai fi iubit" ...

    Material de discutie pe subiect exista suficient pentru o bibleoteca, poate ca imi voi gasi timp candva si disponibilitate pentru a dezvolta si mai ales pentru a sintetiza.
    In ceea ce priveste o anumita forma de iubire, eu am trecut de faza asta si de aceea mi-e mai greu sa o abordez, dar mi-e mai la indemana sa judec la rece.
    Oricum, apreciez tema si sper sa se mai comenteze, abia astept pareri originale.

  • postat de thutat la data de 10.08.2012, 08:01
    Da, asa este, exista mai multe nuante ale modului in care oamenii iubesc.

    Cu toate acestea insa, e tot nu consider ca acea "iubire oportunista" este intr-adevar, in realitate, iubire sau ca poate fi (sau are dreptul) sa fie consderata iubire.

    Aceea este, in cel mai bun caz, o simpla modalitate de a profita de pe urma altei persoane pe care o induci in eroare spunandu-i un fals "te iubesc". Dar nu este cu-adevarat, iubire.

    Daca eu as avea langa mine o persoana care sa-mi ofere "iubirea ei oportunista" - recte, sa stea cu mine fiindca, prin mine, isi satisface o nevoie, atunci eu nu m-as simti iubit deloc, ci dimpotriva, m-as simti folosit.

    Deci reiterez, ca opinie personala, eu nu consider ca ceea este descris ca fiind o "iubire oportunista" - cea care apare dintr-o nevoie ce trebuie satisfacuta - eu nu consider respectiva stare spirituala ca fiind iubire. Poate sa fie amagire, poate sa fie agatarea omului singur de iluzia iubirii, poate fi inselaciune, dar nu este iubire.

    In alta ordine de idei, un bun prieten de familie imi spunea drept comentariu urmatoarele randuri, pe care cred ca este bine sa le scriu fiindca mi se pare corecte si frumos spuse si merita sa fie citite si de alte persoane:

    "Iubirea adevarata presupune o reciprocitate, care inseamna - printre altele - ca fiecare sa caute sa nu devina incomod pentru celalalt; inseamna si intelegere mutuala, concesii, chiar renuntari. Desigur, aceasta reciprocitate trebuie sa "vina de la sine", ea nu trebuie impusa, nu este o (pre)conditie. Insa nici lipsa ei nu poate fi acceptata ...

    Mai e ceva. Atitudine adecvata fata de conceptul de "iubire" nu poate avea o persoana cu defecte de caracter, de comportare sau de moralitate. Deci inainte de orice, trebuie examinate aceste (non)calitati atunci cand incepe sentimentul de atractie, pana nu este prea tarziu ..."


  • OK
    postat de FGH la data de 10.08.2012, 20:56
    Consider ca esenta a fost explicata aici si ca, discutand despre adevaratul sentiment de iubire, cel pur spiritual, celelalte forme derivate pot fi ignorate.
    Da, prietenul acela avea dreptate, foarte multa dreptate, dar exclusiv in ceea ce priveste parteneriatul. Alte forme de iubire, unilaterale, la fel de sincere si nu neaparat maladive, avand ca obiect de exemplu copilul, animalul, tara, personalitatea X, nu presupun reciprocitate, ci doar sinceritate si dorinta de a ajuta la cresterea valorii imaginii sau a conditiei sau a altei valori ...
    Discutand exclusiv despre dragostea sau iubirea dintre doi tineri, lucrurile au fost deja lamurite.
    Asocierea paralela de forte cu acelasi sens este o definitie corecta din acest punct de vedere, ca si conditie de reciprocitate, iar refuzul unui partener de "a se lega la cap" reflecta indisponibilitatea sa la reciprocitatea actiunii si respectiv lipsa dorintei sale de a ajuta, sprijini, contribui la bunastarea a ceva sau a cuiva.
    Aducerea in discutie a subiectului mi se pare o idee salutara si astept cu interes si alte pareri.

  • o mica erata ...
    postat de thutat la data de 10.08.2012, 21:08
    Fiindca tot e la moda, as vrea sa fac si eu o mica erata, am spus in comentariul precedent: "mi se pare corecte" - evident o greseala de dactilografiere, corect: "mi se par corecte".
    happy

  • întrebări
    postat de dobrogeanca la data de 26.08.2012, 23:20
    Am citit de curând că două linii paralele au mai
    multe în comun decât două linii care se intersectează
    într-un singur punct şi apoi se îndepărteză la infinit
    una de alta.

    Fără legătură cu asta (doar un gând răzleţ), ai spus la un moment dat:
    "În al doilea rând, tu ești cel care devine dependent și n-are nicio legătură cu iubirea. E problema ta, e slăbiciunea ta și trebuie s-o rezolvi. A lăsa problema nerezolvată (și prin urmare, a refuza iubirea) este din nou, greșit. Și care este cel mai bun mod de a rezolva o problemă (sau o temere)? Să o înfrunți! (deci alege iubirea și bucură-te de ea, indiferent cât va ține)."
    Eu mă gândeam că, ok, persoana cu probleme emoţionale încearcă să şi le înfrunte, rezolve etc. implicându-se într-o relaţie, însă este oare corect din punct de vedere moral să îşi permită să stea lângă altcineva atunci când ştie că va deveni dependent - şi aalege s-o facă, pentru a depăşi dependenţa şi a putea trăi şi oferi iubire ca un om normal -, chinuindu-l pe celălalt prin asta? Este oare etic ca o persoană care are o labilitate sufletească şi emoţională să-şi adauge şi greutatea responsabilitatea pentru tulburarea (neintenţionată) celui de lângă el? (răspunsul este, probabil, în următorul paragraf al tău happy )
    Este un subiect foarte vast, însă te apreciez că ai încecat să cuprinzi iubirea cu mintea într-un fel de ecuaţie universală.
    În text te-ai referit numai la iubirea dintre un bărbat şi o femeie? (sau, mă rog, orice altă combinaţie big grin încadrată la iubirea-pasiune) sau şi la iubirea mamă-copil, om-animal, om-divinitate etc.?



Spune-ti parerea despre Asociere paralela de forte cu acelasi sens


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi